L-am omorat!

Operator: 112 Urgente! Ce problema aveti?
Ea: Mi-am omorat ingerul! spuse ea pe un ton gol, fara resentimente
Operator: Si doriti sa va denuntati? spuse putin sceptica.
Ea: Nu chiar. Vreau decat sa spun cuiva. Va rog fiti amabila si ascultati-ma, nu cer atat de mult!
Operator: Da, sigur! Povestiti-mi! cum s-a intamplat si ce s-a intamplat?
Ea: In ultimele doua luni el mi-a aparut mereu in vise. Pareau atat de reale. Nici nu mai incerc sa le numesc vise. In fiecare noapte, cand nu puteam sa adorm,ma duceam la geam. Priveam stelele cu sclipirile lor ca de margaritar, luna plina de mister ce imprastia putina lumina in jur, la intinsul ceresc de un albastru inchis precum fundul marii. Ma intrebam cum ar fi sa fac parte din lumea cerului, Universului. Sa fiu o stea calatoare. Sa merg din galaxie in galaxie, sa cunosc noi lumi. Brusc am auzit o voce ce m-a trezit din visare. Voce ce pe loc m-a fascinat, fermecat, chiar as putea spune atras. M-am intors spre camera, sa vad daca se trezise cineva din familie, insa camera era goala si slab luminata, doar de luna. In plus de asta, le-as fi recunoscut vocile, daca ar fi fost mama sau tata. Doar eu o auzeam. Ma intrebam de unde vine? A cui este? Cine vorbeste cu mine?
“Delirez” mi-am spus. Am vrut sa ma intorc in pat. Speram ca acum voi adormi. Eram probabil obosita.
El: Nu! Nu pleca! Mi-a spus aceiasi voce.
Ea: Unde esti? am intrebat. De ce nu il vedeam?
El: Uita-te la mine! Aici sus! Privirea mi-a fost captata de o stea. Era
cea mai frumoasa. Cea mai stralucitoare. Brusc in minte au inceput sa mi se contureze o imagine. Imaginea a ceva perfect. Sa fi fost un inger…?
El: Da! Sunt un inger. Cum de mi-a citit gandurile? Cum de stiuse ce ma
intrebasem in sinea mea?
Avea parul nici prea lung nici prea scurt; ochii caprui; un zambet larg,
alb, stralucitor, chiar fermecator. Chipul ii era pictat intr-un roz pal. Trupul? Perfect!
Ea: Ce vrei de la mine? De ce ar vorbi o fiinta ca tine cu un simplu muritor? Ma simteam parca usor hipnotizata de el.
El: Sa te cunosc, in sfarsit!
Ea: In sfarsit? Incepeam sa ma simt atrasa de el. Si fara voia mea.
El: Da. De mult timp sunt aici sus. Am vazut multi si multe lucruri. Diferiti oameni, diferite caractere. Dar….ceva…..ceva m-a atras la tine. Nu am putut sa mai stau fara sa iti vorbesc, mai ales cand am vazut cat de deprimata esti in ultimul timp. Ai impresia ca nimeni nu te intelege. Ca toti sunt impotriva ta.
Cum de stia toate astea? Nu spusesem nimanui cum ma simteam in ultimul timp. Cum de eu? Ce am eu special? Multe intrebari imi treceau acum prin minte. Stiam ca le auzise, dar isi continua istoria.
El: Ceea ce fac eu acum este cel mai mare pacat pe care o fiinta ca mine il poate face. Sa se indragosteasca de un muritor, sa vorbeasca cu el, sa se ataseze de cineva……cineva ca tine. Uman. Cu viata. Suflet. Inima. Sentimente. Poate am gresit. O urma de regret am simtit atunci in glasul lui. Nu puteam sa-ti mai rezist! Poate ar trebui sa te las in pace. Sa-ti continui banala ta viata. Te voi uita, cu greu, dar voi incerca. Voi incerca sa dau uitarii si iubirea pentru tine ce s-a sadit in inima mea. Regretul din vocea lui se transforma acum in tristete profunda. Chiar ma iubea.
Ea: Nu! Te rog! Nu pleca! Si eu am inceput sa te indragesc, desi nustiu nini cum, nici de ce. Ai devenit speranta mea! Esti singurul ce m-a inteels de la inceput. Ce m-a ascultat mereu in surdina, chiar daca nu stiam asta. Esti singurul motiv pentre care astept sa vina noapte.
Ma rugam de cineva sau de ceva care nici nu stiam daca exista cu adevarat sau este doar imaginatia mea. Dar..ceva …. ceva ma facea sa cred in el.

Asa am continuat multe seri la rand. Vorbeam. Am aflat multe lucuri in care nu credeam. Am invatat sa cred si in vise, dar sa nu traiesc din ele. Vorbeam, dar nu stiu cum. Buzele nu mi se miscau. Vorbeam cu sufletul. Stiam ca ma aude si ca vorbeam. Cu cat petreceam mai mult timp, cu el cu atat il iubeam mai mult si imaginea lui se intiparea mai bine in mintea mea. Noptile nu prea le mai dormeam, asta faceam ziua. Toate astea s-au intamplat timp de doua luni seara de seara, pana intr-o noapte. Ieri.
Am inceput sa vorbim iar, ca de fiecare data. Il iubeam. Ma iubea. Nu era de-ajuns sa vorbim mereu. Nu mai vroiam sa ma limitez doar la a-l privi cu inima si al simtii cu sufletul si mintea, ratiunea disparand de mult timp. Il vroiam. Fizic. Devenisem egoista. Pe moment nu realizam asta. Eram orbita de dragoste. I-am cerut sa vina pe Pamant. Langa mine. Atunci. Acolo.
El: Dar, nu pot!
Ea: Te rog! Mereu spui ca ma iubesti. Dar te si vreau! Vreau sa te ating. Sa te simt si trupeste. Nu mai pot rabda. Sangele fierbe in mine. De doua luni visez si ravnesc la tine. (Catre doamna de la Urgente: Nu m-am gandit nicio clipa ca m-as putea duce eu la el. Asa as fi scapat si eu de lumea asta si as fi si cu el, nemaifiind nevoit sa pacatuiasca pentru mine. Ar fi fost usor. Mama aveam niste lame prin baie. Moartea putea veni repede.)
Cu greu l-am convins, dar am reusit. O femeie poate obtine mereu ce vrea. Trebuie doar sa creada cu adevarat. Acum ma uitam spre steaua lui. Era stralucitoare, doar ca acum devenea mai stralucitoare. O raza de lumina se misca usor, in jos, spre camera mea. Un fior rece imi strabatu sira spinarii. Mi-am inghiti nodul din gat si m-am dat un pas in spate pentru ca el sa poata intra. Cand l-am avzut am rams cu gura intre-deschisa. Era exact ca in imaginea ce s-a conturat in decursul celor doua luni, doar ca mai real, mai perfect. Nici ca se compara cu acea banala imagine.
El: Iata-ma! La porunca-ti am venit.
Acum simteam un pic de teama-pe care o simtea si el-dar am depasit-o repede. Nu am mai putut controla avalansa de sentimente si dorinte ce ma inunda. Am sarit in bratele lui calde, deja parca pregatite sa ma cuprinda si sa ma inveleasca in iubire. L-am strans cat am putut de tare. L-am privit in ochii caprui, blanzi, luceau in lumina lunii. Limba lui moale imi umezea buzele mele sculptate stangaci, pe chipul meu. Am inceput sa ne sarutam cu patima. Condusi de sentimente, ne-am intins in pat. Parca timpul se oprise in loc. Nimic in jur nu mai conta. Decat eu si ingerul meu.
Mainile lui catifelate imi mangaiau trupul total imperfect comparativ cu al lui. Delicat mi-a dat jos camasa de matase purpurie. A continuat sa ma mangaie. Imi atingea sanii goi, sarutandu-mi fiecare zona a corpului. Simteam o dorinta arzatoare innauntrul lui. Mi-a luat picioarele si le-a pus in jurul sau. In momentul ce a urmat am simtit, pentru prima data in viata, ca traiesc cu adevarat. Simteam cum imi cunoaste interiorul, chiar si cel mai ascuns colt al meu. Ma facea sa ma simt iubita, implinita. Nu stiu cat a durat, dar a fost mai mult decat perfect. Stateam pe pieptul lui. Ii simteam respiratia ingreunata, pe parul meu. Ii auzeam bataile inimii ce erau putin accelerate. Privea in gol. Atunci mi-a zis de ce nu putea venii pe Pamant.
El: Cu rasaritul soarelui ma voi transforma in cenusa.
Ea: De ce nu mi-ai zis de la inceput? As fi…
El: ….putut sa vii la mine? continua el propozitia in locul meu. Sa-ti dai viata pentru unul ca mine? Nu vroiam sa iti sacrifici viata umana pentru un nimic. Sa nu te mai bucuri de soare, de caldura, de prietenii tai, de familia ta.
Lacrimi reci, de tristete din ochii mei, se scurgeau pe obraz si apoi pe pieptul lui.
El: Nu are rost sa plangi. Ma vei uita in curand.
Nu avea rost sa protestez. Nu prea mai aveam putere.
Ea: Nu pari sa regreti!
El: Nu! Nu am de ce! Un zambet strengar citindui-se pe fata. M-ai facut sa ma simt pentru prima si ultima data in viata, uman. M-ai facut sa inteleg ce inseamna iubirea. Sa inteleg ce inseamna sa iubesti. Mi-am apasat buzele peste ale lui. Si asta a fost tot. Am adormit, fara sa vreau, nu trebuia. Vroiam sa stau cat mai mult cu el.
Cand m-am trezit, am crezut ca visasem, insa faptul ca, camasa mea zacea pe podea, imi spunea ca fusese real. Un singur lucru nu vroiam sa cred. Ca totul se terminase. Uram pentru prima data rasaritul, pentru ca odata cu el, acum nu ar fi venit o noua zii, ci plecarea lui. A disparut pentru totdeauna. Nu-l voi mai intalni nici macar noapatea. Steaua lui nu va mai lumina impreuna cu luna camera mea. Poate ca il voi intalni doar in vise. Cuprinsa de tristete, nici nu observasem ca in pat langa mine era un fel de cenusa albastruie. Era tot ce ramasese din el. Am pus-o intr-o cutiuta imbracata in catifea albastra.
Ea: Asta inseamna ca a stat langa mine pana cand a plecat. Un inger, o fiinta perfecta, si-a dat viata, eternitatea, pentur un simplu om, pentru a simtii cum e sa traiesti. Pentru a gusta din cupa de vin a iubirii. Acel om neinsemnat eram eu. Mi se pare nedrept. De ce trebuia sa moara pentru un om? Eram furioasa pe mine. Daca nu l-as fi implorat sa vina lanag mine, nu ar fi murit. Eu l-am omorat. Trebuia sa fac ceva sa fiu iar cu el!!
Operatorul: Ce aveti de gand sa faceti? Un pic speriata.
Ea: Voi muri! Pentru el, cum si el a facut-o pentru mine. Voi renunta la tot pentru el. Si el a facut-o. Trebuie sa fim iar impreuna.
Operatorul: Si familia dumneavoastra? La ei nu va ganditi? Vor fi distrusi dupa pierderea unicului copil.
Ea: Ba da. Ii iubesc! Mereu mi-au oferit tot ce am vrut si avut nevoie. Este randul meu sa am grija de ei. De acolo de sus, voi privii neincetat la ei. Si dumneavoastra va multumesc ca m-ati ascultat! Adio!
Operatorul: Doamna stati..!!!!!

Nu se mai auzea decat sunetul facut de un telefon atunci cand inchizi..Le-a scris parintilor un billet in care le multumea si incerca ca explice de ce facea asta. Si-a facut curaj si a sarit in gol de la geamul camerei ei. Se simtea din nou bine, implinita. Avea sa se intalneasca cu ingerul ei. Simtea aerul rece ce o invaluia in acdere. Simtea inima cum bate cu putere si cum pulseaza mai mult sange. Vedea cu coltul ochiului cum toate imaginile parca fug, se miscau prea repede pentru ea. Apoi nimic…..intuenric….
El: Ne intalnim din nou!!! Mi-ai lipsit!

Uita-te in oglinda!
Fa-o pentru mine!
Ce vezi? Te vezi pe tine? Vezi ceea ce vrei sa vezi sau te surprinde ce se reflecta acum, in oglinda din baie?
Te curpinde spaima. Furia. Niciodata nu te-ai gandit ca asa arati tu. Sau poate te-ai gandit, dar ai vrut sa ascunzi asta, undeva in adancul tau. Nu vroiai sa accepti asta. Nu credeai ca e real. Oglinda, ti-a aflat secretul si acum ti-l arata. Spargi oglinda cu o singura miscare de pumn. Cioburi mici lucesc acum pe lavoar, si pe podeaua din baie. Nu se aude decat zgomotul facut de picaturile sangelui tau, ce acum cade peste cioburi.
Fara rost ai spart-o. Tu ramai acelas. Te-ai razbunat pe ea, dar degeaba. Nu a facut nici un rau. A vrut sa iti deschida ochii.
De ce ti-ai varsat furia pe ea? Oglinda este ochiul sufletului tau. Ea reflecta ce si cine esti tu. De nu-ti palce ce vezi, razbuna-te pe tine. Nu pe cei din jur sau diferite obiecte. Nu te ajuta cu nimic. Tu esti singurul vinovat.
Nu iti place ce ea ti-a aratat. Crezi ca e din acuza ei? Vei inlocui oglinda sparta cu una noua. Acelas lucru vei vedea in ea. Sti ce inseamna asta? Ca orice oglinda vei avea in baie, in casa, in orice oglinda vei privii, acelas suflet intunecat si rece se va reflecta in ea.
Nu oglinda este problema. Tu esti. Ce ai zice daca ai schimba ceva acolo, inauntrul tau? Sufletul. Este mai usor de modelat. Insa ai grija cum vei face asta. O data lutul intarit, greu il mai modifici.
Eu iti urez spor la lucru si ai grija de acum incolo. Data viitoare cand ne vedem vreau sa-mi spui ce vezi de acum in oglinda!

Esti tu?

Tu esti oglinda care minte
Tu esti omul ce nu stie ce simte
Tu esti cel care reneaga trecutul
Tu esti cel care nu vede inceputul
Tu esti cel ce plange acum
Tu esti cel care a facut totul scrum
Tu esti cel care fumeaza tutun
Tu esti cel muribund
Tu esti cel ce cauta iubire
Tu intrebi: “Ingerul nu mai vine?”
Tu esti cel slabit si de prieteni parasit
Acum, tu nu esti bun de nimic!
Esti tu?

Dar…

Iarta-ma ca te-am facut sa plangi
Scuza-ma ca nu te-am auzit strigand
Uita-ma daca te-am facut sa suferi
Uraste-ma daca asta vrei cu adevarat
Tipa la mine, stiu ca te-am suparat

Dar….

Zambeste-mi stiu ca m-ai iubit
Vorbeste-mi daca glasul nu ti-a pierit
Asculta-ma daca ai urechi si pentru mine
Invata-ma sa zbor fara aripi albe de inger
Ajuta-ma cand am nevoie de tine
Saruta-ma sa-mi potolesti pofta
Uimeste-ma cu frumusetea ta
Incalzeste-ma sa nu mai fiu rece
Redescopera-ma pe zii ce trece
Alina-ma sa uit supararea
Intelege-ma asa va veni usurarea
Dar cel mai mult si mai mult
Iubeste-ma!

Au fost... dar nu mai sunt

Au fost prea multe flori puse, si ganduri nespuse
Au fost prea multe sentimente ascunse si poate
Nu se mai ajungea ca acum sa plang
Au fost prea multe lacrimi ce inima imi frang
Atunci cand ingerii vor prinde viata
Vor sti ca ai fost a vietii mele prefata.
As vrea sa inteleg de ce timpul nu se opreste
De ce doar glasul tau e cel ce ma raneste
Atatea vise spulberate in anii ce au trecut
Amintiri date uitarii catre un nou inceput.
Timpul a trecut dar in suflet mi-a ramas o rana
Cuvantul fericire nu stiu ce mai inseamna
Un suflet ratacit printre lacrimi e pustiu
Caci fara tine in viata nu pot sa mai fiu viu
Pierdut pe o strada pustie si intunecata
Sunt doar un simplu bloc ce e gata sa cada

Vreau

Vreau sa cred, dar nu mai pot
Vreau sa castig, dar nu am lot
Vreau sa iubesc, dar nu am ce
Vreau sa te inteleg, dar nu am de ce
Vreau sa zbor, dar nu ma lasi
Vrei sa lupti, dar esti prea las
Vreau sa rad, dar sunt prea trista
Vreau sa cant, dar nu-s solista
Vreau sa iubesc, dar dragostea-i un vis
Vreau sa gandesc realist
Sa lupti pentru iubire,
Sau sa traiesti in dezamagire?
E usor sa fii respins
Dar greu de fericire sa fii cuprins
Acum ca sunt mare
As vrea sa-ti pun o intrebare
As vrea sa-mi spui cu sinceritate
N-ai vrut niciodata mai multa libertate?
N-ai vrut mai mult decat ai?
Dar in viata nu-i totul posibil
Mai exista si imposibil
Tot ce-am vrut s-a spulberat
Tot ce am sperat s-a ruinat
Incerc sa ma uit inapoi
Sa vad soare sau ploi
Vreau sa-mi aduc aminte
De acea vreme cand nu aveam minte
Cand eram un copil cuminte
Dar, cine isi mai aduce aminte?
Nu pot sa cred ca m-ai uitat
Nu pot sa cred cat te-ai schimbat
Dar, m-am obisnuit sa fiu mintita
Si toti sa ma creada o ticnita
M-am obisnuit sa sufar in tacere
Si sa ma gandesc de la viata ce as putea cere
Am avut o sansa minunata
Care repede mi-a fost furata
Acum inca o cauta in noaptea rea
Si vreau ca luna sa mi-o dea
Dar trebuie sa ma resemnez
Si necazul sa mi-l imaginez
M-am placut sa fiu facuta pesimista
Dar ei nu inteleg ca sunt doare realitsa
Incep sa cred ca nimeni nu ma iubeste
Si ca nimeni nu ma pretuieste
Stiu ca-s plina de defecte
Dar ati vazut persoane perfecte?
Voi vedeti doar exteriorul
Nu va intereseaza interiorul
Vedeti doar ce e rau la mine
Si nimic din ce e bine
M-am saturat sa ma judecati
Si peste picior sa ma luati
Incep sa cred ca sunt un nimic
Si pentru voi nu contez niciun pic
Dar ce sa fac?
Sa stiti ca nu o sa tac
N-o sa ma alatur voua
Sa urasc zilele cand ploua
Eu o sa le astept cu bucurie
Si am sa strig de fericire
Vreau sa nu mai fiu trista
Si sa fiu optimista
Incerc sa supravietuiesc
Dar nu stiu cat o sa reusesc

Griji pentru el

“This is for everyone of you….”
Ce cacat? Suna telefonu’. E doar 9. Si e sambata. Raspund. Era matusimea. Vroia sa vorbeasca cu mama. I-am zis ca e la tara si ca probabil nu aude telefonul. Am inchis. Mi-am bagat ceva in el de telefon. Am vrut aseara sa-l inchid. Sau macar sa-l pun pe silent. Dar, m-am gandit ca nu are cine sa ma sune. Dimineata. La 9. In week-end. M-am inselat!
Am incercat sa mai adorm. Eram destul de obosita. Aseara am adormit pe la 3. Nu imi era somn. Am inchis ochii. Aceleasi ganduri ce de ceva timp ma tot framanta mi-au navalit iar in mintea deja destul de solocitata cu toate testele astea nationale si tezele a da si sa nu uit si plecarea lu’ tata. Pleca luni (peste 2 zile) in Afghanistan. Cand vine? In noiembrie. Da stiu greu. Dificil. Sa revenim deci la ganduri….Pe langa ele sunt si intrebari ce nu imi dau pace precum: “Ce face?” “Ii e bine?” “O fi totul ok?” “De ce nu a intart pe mess?” I s-a intamplat ceva?”
De 7 luni il cunosc pe el , Six. De 1 luna suntem impreuna. Inainte de asta eram foarte apropiati. Vorbeam cu orele pe mess. Ne spuneam secrete si multe altele. Mi-am dorit sa fiu cu el. Iata ca s-a si intamplat doar ca am impresia ca lucrurile s-au mai schimbat. Am vorbit cu el despre asta. Mi-a spus ca sunt momente cand e mai rece. Rece? Putin spus: iceberg. Totusi, il inteleg. Mi-as fi dorit sa-mi spuna mai multe. Sa comunicam mai mult. Ca la inceput. Il iubesc si asta ma ajuta sa am rabdare si sa-l inteleg. Nu vreau sa-l supar cu ceva. Dar, daca spuna astea, nu inseamna ca sunt naiva sau proasta sau orbita de iubire. Nu.
Imi fac de multe ori griji pentru el. Stiu ca nu vede. Nici nu vreau. Cred. Nu vreau sa stie ca serile in care adorm cu lacrimi in ochii gandindu-ma la el sunt tot mai dese. Ca si noptiile in care visele cu el imi cuprind mintea. Un gol mi se face in suflet atunci. Doar eu stiu ca, golul, lasat de cea mai recenta imagine impreuan cu el, poate fi umplut doar de el. De saruturile lui peste buzele mele deja mult prea calde. De atingerile lui calde ce mereu imi provoaca fiori, si-mi trezeste adormitii si impaienjenitii fluturii din stomac.
Aceste ganduri nu am cui sa i le spun. Mamei? Prea complicat. Prietenelor? De ce trebuie sa stie ele atat de mutle detalii despre viata mea personala? Lui? Nu sunt sigura ca vreau sa stie si daca ar sti?
Pentru un moment prefer sa spun doar caietului pe care scriu si calculatorului in care transcriu. Ei nici nu comenteaza ceva despre ce gresesc sau fac bine, dar nici nu-mi dau sfaturi. Prefer sa tin in mine. Atat cat voi mai putea.

Mi-am propus sa nu mai plang
Dar lacrimile nu am putut sa le-nfrang
Deja imi e dor de tine
Ingerul ce a plecat de langa mine
Stiu ca la mine din nou va veni
Dar pana in noiembrie e de asteptat
Si greul-l am de infruntat!

Afghanistan

Tata de ce ai plecat?
Intr-o tara plina de pacat
Unde razboiul si ura domneste
Fericirea si iubirea piereste
Sa-i ajuti pe altii?
Dar pe noi cine ne ajuta,
daca tu ai plecat la lupta
in folosul tarii care
pe voi va da uitarii?
Si familia ta?
Tu esti speranta mea!
Cina ma ajuta cu chimia
Si sa inteleg biologia?
Pe mama cine o ajuta cu gazonu?
Cine mai repara feonul?
Pe Puppy cine-l scoate afara
in fiecare seara?
Vino mai repede acasa
Mancare buna e pe masa
Te asteptam cu bratele deschise,
Ce niciodata nu-au fost inchise!!

Romantic moments with Veve by Veve

Flame...means hope

LOVE...for me, is the reason to stay alive <3 Six

O noua cutie

Hmmm…! Ce-i cu mirosu’ asta aici? Miroase a iasomie. Nu! Stai! Este levantica. Nu credeam niciodata ca, atunci cand voi cotrobai prin cutia asta, cutie ce am denumit-o “Minte”, voi intalni un miros atat de familiar. Atat de cunoscut nasului meu, nu foarte sensibil. Dar imi place. Imi aduce aminte de copilaria ce o aveam altadata. Cand nu eram la fel de matura. Cand eram doar un copil. Un copil ce crestea in ochii mamei. Ce se bucura de fiecare raza de soare. Ce vroia sa prinda in mainiile sale mici si fine fiecare picatura de ploaie, inainte de a spala fetele celor din jur.
Ia sa vedem ce mai gasim pe aici.. Ooo! Iata niste amintiri. Mai mult sau mai putin placute. E c-am goala cutia mea. Demult nu am m-ai facut revizia pe aici. Acum ca tot am ajuns prin zona asta a camerei, zona cu multe cutii, am adus niste plicuri noi. Sunt plicuri de diferite marimi, de diferite culori, care contin intrebari. Intrebari la care nu am raspuns. Intrebari care ma framanta. Si m-am decis ca, daca tot nu am gasit raspuns la ele, sa le pun intr-un colt al Mintii.
Am mai gasit cutiute, mai mici, cu ganduri ascunse, nimanui spuse sticlute trasparente cu lacrimi. Sticlutele erau de doua feluri: unele aveau in compozitie o cantitate de 90% zahar, iar altele aveau o cantitate de 90% zeama de lamaie. Am mai gasit si un album cu poze. III! ce mica eram aici sau ce grasuna eram la prima aniversare :x. Ahh! Iata si poza primului sarut 8->. Imi place cand privesc poze cu mine din diferite momente ale vietii mele. Imi aduc aminte de ceea ce am fost si ceea ce sunt. Am descoperit si niste vise aruncate aici. Ca si pozele. ce ne arata amintiri din trecut, ce am fost odata, visele ne arata ce am vrea noi sa fim, cine am vrea noi sa fim, cum am vrea sa fim. Ne deschid o poarta. Poarta ce duce spre lumea imaginatiei si ne propulseaza in viitor. Viitor ce singuri ni-l conturam. Chiar daca nu avem talent la desenat, acum avem ocazia de a da viata, prin culoare, forme, umbre, unui univers ce doar noi il putem face. Un univers ce doar datorita noua ar putea exista. Un viitor ce singuri ni-l creem.
Am mai gasit un ghiveci. Cu o floare. Floare de o culoare de albastru inchis, precum misterioasele adancuri ale marii. Avea o eticheta pe el. Pe ea, scria, Floarea intelepciunii”. Prima data nu am observat ca, pe fiecare petala, era scrisa o formula (mi-am zis: si aici am parte de scoala? Dar stai sunt in mintea mea si da pe aici gasesc si chestii de scoala). Daca culoarea petalei era mai intensa, mai inchisa formula era mai bine intiparita, daca nu, formula era ca si uitata. Floarea avea mai multe randuri de petale. Fiecare strat avea formule din alt domeniu: chimie mate….. Multe petale erau doar niste mugurasi, dar stiam ca aveau sa ajunga in curand la maturitate.
Totusi cred ca ar trebuii sa schimb cutia. Imi trebuie una mai incapatoare, mai spatioasa. Acum de cand cu pasiuniile noi, pe care le descopar usor usor, poezie, compuneri, desenat, poze, trait viata, SIX, voi avea nevoie de mai mult loc. Chiar acum ma duc sa caut una

Invizibila, dar fara durere

“ This is for everyone of you….”
Off X_X in cacat, trebuie sa ma trezesc. Ceasul suna. Am deschis ochii, pentru a-l opri ( nu m-ar fi deranjat sa ascult melodia, dar stiam ca urma sa se opreasca. Peste 9 minute ar fi sunat iar). In dimineata asta ma simteam…..epuizata. Parca nici nu dormisem. Oasele, muschii, mainile, picioarele, capul, tot ma durea. Am vrut sa adorm iar. Daca adormeam nu simteam nimic. Mintea nu mai statea la un mod de a oprii durerea, ce se revarsa parca tot mai adanc in corp (intesintatea crescand). Ar fi fost inchisa intr-o camera goala, fara geamuri sau usi, doar ratacind. Nu stia nici unde incepea, nici unde se termina ea.
Nu am avut de ales. Cu greu am deschis din nou ochii. Soarele era de mult pe cer. Starlucea. Radia. Incalzea. M-am ridicat din pat. Nu stiu cum am ajuns la baie. M-am spalat. M-am schimbat. M-am pieptanat. Am iesit cu Puppy afara. M-am intors. Am baut un cappuccino. Faceam totul mecanic probabil ca, urmand aceiasi rutina zilnica, corpul si mintea mea nu mai aveau la fel de multa nevoie de prezenta mea.
Am intrat pe mess. Nimic si nimeni interesant. Mi-am facut ghiozdanul (mi-am pus toate orele care imi trebuiau, desi daca m-ar fi intrebat cineva ce ore aveam, habar nu aveam). Da. Functionam. Dar oare functionam cum trebuie? Nici nu realizam ce fac. Parca eram in “Stand by”. Totul in jur era normal. Nimic schimbat. Decat un om. Eu. Eu??!! Asta nu sunt eu!! Dupa cum am mai spus soarele incalzea pamantul. M-ai putin pe mine. Nu imi era nici cald, nici frig. Mainile le aveam reci. Asa le aveam mereu.
Aveam ciudata impresie ca toti erau mai zambareti; mai veseli; mai iubareti; mai plini de viata azi. Dar eu? Eu nu!! Orele s-au derulat normal. Am plecat si de la scoala.
Ciudat! Azi am fost un om invizibil. Ciudat pentru o persoana ca mine. Plina de viata. Care vorbesti cu toti. Comunica. Rade. Se distreaza. Mereu am vrut sa stiu cum e sa fii invizibil. Dar nu pe pielea mea. Nu asa. Mi se pare ciudat. Naspa. Dar era sa uit ceva. ceva ce nu mi-a dat pace si am vrut sa scap de ea dormind. Durerea. In timpul zilei nu am simtit-o. Disparuse. Sau cel putin nu o simteam tot atat de intens sau poate ca nu-i dadeam importanta. Fiind invizibil, cu sau fara materie si viata in tine, nu simti durerea. O simtisem de dimineata ceea ce insemna ca atunci eram in viata. Nu? Functionasem. Pana am decis sa scap cumva de durere. Durerea ne face sa simtim ca traim. Mereu ea e cea care ne da un ghiont ca sa realizam ca suntem vii si viata nu e asa roz cum probabil toti am vrea. Ea e cea acre ne trezeste din visare. Ea e cea care ne arata realitatea cu bune si rele.
Am ajuns acasa, dupa ce am trecut sa-mi cumpar o carte. Mi-am dat seama ca nu mancasem nimic toata ziua. Mama mi-a facut ceva sa mananc.
M-am hotarat sa ma duc in camera mea. Vroiam sa-mi incep noua carte. M-am pus in pat. Surpriza! Acea durere de dimineata a aparut in acelas loc unde a si inceput (camera mea, patul meu) si pentru un moment s-a si sfarsit. Nu stiam ce sa fac. De data asta, cu ea a venit si o stare de….. ceva. Parca era nervozitate…. panica….. confuzie…. frica….. Nu stiam ce e. Nu stiam ce sa fac.
Cum scapam de ea? De dimineata singura solutie rationala gasita, era sa dorm. Dar nu puteam sa dorm mereu! Asta trebuia sa fac macar acum? Da. Sa dorm. Mi-am facut un dus. Picaturile calai de apa se scurgeau pe trupul meu imperfect curpins de usoare spasme. Mi-am luat pijamalele. Durerea nu disparea. Nici dusul, ce alta data ma calma nu avea efect. M-am culcat.
Oare avea sa treaca? Pentru cat timp? Doar noaptea? Doar cand parca eram invizibila? Lipsita de vlaga, fara viata? Ce pret trebuia platit ca sa scap, caci nu vroiam sa fiu invizibila mereu dar totusi fara durere......Deja aparea intrebarea de baraj: Durerea sau invizibilitatea? M-am gandit ca poate m-as putea obisnui cu acea durere…dar daca ea s-ar fi plificat in fiecare zi? Asa cum facuse si azi. Oare existau remedii? Ar fi trebuit sa aflu. Daca aleg sa traiesc cu acea durere ar insemna, automat, sa accept sa traiesc ca un om normal care duce o viata relativ obisnuita. Deja in minte aveam 2 conexiuni:
Invizibila = fara durere
Normala = cu durere
Merita sa fiu invizibila? Mi-as fi dezamagit putinii prietenii adevarati care imi mai ramasesera. Mereu i-am sfatuit sa lupte pana la final. Si ce facem eu acum? Renuntam asa? Fara macar a incerca sa lupt? Nu! Nu aveam de gand sa fac asta. Nu eu. Nu acum. Trebuia sa gasesc aceea utlima picatura de speranta ce imi ramsese in corpul deja sleit de puteri. Stiam ca undeva in adancul meu, intr-o cutiuta imbracata in catifea albastra, era Ea. Ultima sansa. Trebuia sa incep sa o caut.

Ganja

Stau intr-o cada cu spuma
Si fumez din nou o lula
Simt ca plutesc usor usor
Pe un pufos si verde norisor
Ganja este asa de buna!
Nu as vrea sa o las din mana
Un nor de fum din gura imi iese
Parca sunt intr-o poveste.
Apa calda imi umezeste trupul
Si langa cada, cade scrumul
Spuma incepe sa dispara
Ca si tigara de odinioara
Realitate se apropie cu pasi repezi
Imi este teama de ce o sa crezi
Atunci cand tu o sa ma vezi
Ma afund incet sub apa
Sa ma spal dracu odata
Extazul creat de fum, acum
Rataceste pe alt drum.
Realitatea la mine a ajuns
In minte ea mi-a patruns
Ma ridic. Ma spal. Ma-mbrac
Cursul vietii l-am reluat!

Un nou inceput

Acum stau si plang
Poate nu sunt la tine in gand
Lacrimi reci se scurg usor
Incet, in jos pe obrajor

Si iar ma amagesc
Dar incep sa privesc
Intr-un loc uitat de lume
Fara cineva sa ma-ndrume

De ce trebuie sa fie asa?
A fost doar alegerea ta
O alegere gresita
Si nu binevenita

Sa fi fost prea naiva?
Am pus sentimente pe tava,
Dar am facut-o pentru tine,
Ingerul care nu mai vine!

Ai fi venit din zbor
Pe un alb norisor
Cu chipul tau alb
Si cu zambetul larg.

Incet si dureros
Realitatea o descos
Din vise nu pot traii
Doar ma voi amagii

O realitate dura
Una ca mine nu o indura
Dar incerc sa ma resemnez
Viitorul sa mi-l conturez.

Dar ce viitor e ala fara tine?
Unul mai bun pentru mine
Oricat te-as fi iubit
Nu pot uita ca m-ai dezamagit

Voi incepe un nou drum
Este in ceata acum
Dar ma voi descurca
Puterea o voi recapata!

Sunt eu, cea care am fost mereu
Cea care a luptat din greu
Lacrimile le voi indeparta
Zambetul din nou il voi avea.

Voi gasi un tel in viata
Mereu voi avea speranta
Voi fi puternica
Asa am fost de mica

Cu urmatorul rasarit
Incep un nou drum de urmarit
Pana el se va intuneca
Cu pasi marunti il voi urma!

Amintiri

Pun amintirile pe foaie parca timpul s-a oprit
Ranile ma dor, cand ne-am despartit
Privirea ta o vad in noptiile pustii
Iar glasul tau ma linisteste, astept sa revii
Te-am iubit, tu nu stii cat ma doare
Ai plecat, universul nostru moare
Acum insa totul este scrum
Nu mai poti schimba nimic,
E prea tarziu acum!

Romantic moments by Veve

Zburatorul

Dimineata cand va veni,
Tu vei muri
Caci esti in visul meu
Un vis pierdut mereu
Nu vreau sa ma trezesc
Pe tine sa te mai parasesc
Poate nu vei mai reveni
Si dupa tine voi ravni
Stiu ca esti doar in imaginatia mea
Dar eu ma alimentez cu ea
Stiu ca esti doar la meu
Dar vreau sa fii si printul meu
Nu cel care vine calare
Sau care apare dintre stele
Tu esti doar vocea inimii mele
Ai dat viata viselor
Pentru ca faci parte din lumea lor
Acolo nu poti murii
Dar cu dimineata poti amutii
In fiecare noapte sper ca tu sa revii
Si asa voi traii pana unul din noi va murii!

Trei

Sange. Inima. Durere.
Plang singura in tacere.

Fum. Praf. Scrum
Vreau sa uit totul acum.

Spini. Lacrimi. Suspine
Stiu ca el nu mai vine.

Stele. Cer. Luna
Voi ma credeti o nebuna.

Viata. Destin. Speranta.
Totul este o rupta viata.

Moarte. Pustiu. Singuratate.
Eu am plecat departe, pe Marte.

Pasiune. Sex. Dorinta.
Nu mai sunt o fetita!

Sensual. Frumos. Fermecator.
El avea un miros imbietor.

Mare. Soare. Plaja.
Nu l-am prins in vraja.

Drog. Ameteala. Dependenta.
Nu mai sunt pe aceiasi frecventa.

Ochi. Priviri. Soapte.
M-am pierdut in noapte.

Teama. Frica. Spaima.
La el Dumnezeu ma cheama.

Trecut. Present. Viitor.
Ma regasesc usor-usor.

Tigari. Vanilie. Rom.
Sunt doar un simplu om.

Resprect. Adevar. Sinceritate.
Nici tu nu mai am demnitate!

Eu. Tu. Noi.
Ne traiam viata in doi.

Pacat. Regret. Dezamagire.
Traiesc o noua amagire.



Vampa. Sexy. Sarm.
Nu te-am vazut de un an.

Tren. Avion. Vapor.
Am cazut dupa nor.

Pixuri. Versuri. Foi.
Vreau o iubire in doi!!

Dulce. Acru. Amar.
Dupa tine ma uit pe geam.

An. Deceniu. Secol.
Tipule esti ridicol!

Spatiu. Timp. Miscare.
Mai am o ultima incercare.

Inceput. Cuprins. Incheiere.
Eu v-am scris in durere.

Ruj. Parfum. Cafea.
Asta e povestea mea!

Un pic de politica…

Cine sunteti sa ne judecati?
Nu trebuia sa fim cu totii frati?
Dar mereu pe fata ne furati
Si multi bani voi ne luati.

Eu am incercat sa inteleg
Dar am vazut ca nu e drept
Sa fac ce faceti voi
In loc de niste drumuri noi

Gropiile sunt tot mai adanci
Si mai multe imprumuturi in banci
Dar voua nu va mai pasa
De oamenii ce in strada o sa iasa

O pasarica mi-a ciripit
Legea noua nu s-a intocmit
Cati bani sa luati nu v-ati hotarat
Dar nu vreti un nou imprumut

In spitale musafiri avem
Mici microbi si viermi
Ne intampina de la intrare
Cu o calda salutare

Masini de lux v-ati tras
Cu banii luati pe sub nas
Pensii voi nu mai dati
Q7-le sa-l achitati

Cat mai avem de indurat?
Nu v-ati saturat de furat?
Dar viata merge inainte
Cu sau fara ajutorul unui presedinte!

Iubirea naste si tristete

Fara regret m-a parasit
Spunandu-mi ca nu m-a iubit
Pe loc am inceput sa plang
Si sa-l rog sa fie ca la inceput

La mine nici nu s-a uitat
Nu a contat cat l-am implorat
Mi-a intors spatele si a plecat
Ca oricare alt baiat!!

Nu am mai suportat
O vena mi-am taiat
Toate pentru acel baiat
Care deja m-a uitat.

De sange bluza s-a murdarit
De jos nu vreau sa ma ridic
Aici, in baie vreau sa mor
Ingerul meu a plecat in zbor!

Cineva forteaza usa
Sunt mama si matusa
Nu vreau sa le deschid
Cand aproape am murit.

Privirea-mi se incetoseaza
Sunt ca un copil ce viseaza
Inchid ochii usor
Si ma las cuprinsa de dor!

Ultima imagine ce-am vazut
A fost un ultim sarut
De la baiatul acum pierdut
El merge catre un nou inceput.

Pe mine moartea m-a cuprins
Totul a fost inadins
Spre abis m-a impins
Sper sa nu fie doar un vis!

Eu chiar vreau sa mor!!
Nu pot trai cu al tau dor!!
Tu ai plecat in zbor
In timp ce eu sangerez pe covor!

Nu mai vad. Nu mai simt. Nu mai aud.
Nu mai e nimic de facut
Sfarsitul se tot apropie
El mi se destainuie

Moartea e frumoasa
A lumii mele mireasa
Merg acum la ea acasa
Flori ofilite are pe masa

Asta a fost tot pentru mine
Am fost un copil ce nu mai vine
Totul brusc s-a sfarsit
Nu regret pe cine am iubit!

Copil ratacit

Sunt un copil uitat de lume
Unde-mi e mama sa ma indrume?
M-am ratacit pe strazi uitate
Ce sunt sumbre si intunecate!

Imi este teama de singuratate
Nu vreau sa ma pierd in noapte
Sunt un copil fara ajutor
Plang dupa al mamei dor

Vreau la ea sa ma intorc
Dar nu stiu daca ma va primi
Daca m-ar dojeni?!

Dar ea e in alta lume
Nu mai are cine sa ma indrume
Pe strazi acum ratacesc
Priviind spre intinsul ceresc

De aici vreau sa ma iei
Poti sa ma certi cat vrei
Pentru mine nu ar mai conta
Decat ceea ce ar urma!

Dar stiu ca e doar un vis
Tu ai plecat demult in Paradis
Pe strazi voi ratacii mereu
Sunt uitata de Dumnezeu!!

Fii calatori

Fii calatori…

Nu vedeti ca tot mai multi adolescenti
Asteapta trenul vietii intre sine?
Ei stau si se intreaba: oare nu mai vine?
Chiar s-au saturat sa nu fie intelesi
Nu sunt nici EMO, nici nebuni doar realisti
Ei, noi, suntem tot mai tristi
Traim intr-o lume de pesimisti
Si totusi. ne intrebati pe noi de ce nu suntem optimisti?!
La ce bun sa mai risti, daca nu ai ce sa castigi
Multi ne spunem : “Cu urmatorul rasarit
voi incepe un nou drum mai bun, de urmarit!”
Dar cand seara se apropie iar,
Realizam ca totul a fost in zadar
Asa ca ne-am saturat sa luptam singuri
La ce bun, daca nici parintii nu mai sunt,cu noi alaturi?
Asa e cel mai bine, gandim noi,
E sa mergem sa plutim in nori
Recurgem la metode diferite
Precum lame si cutite
Doar cuvantul sinucidere il avem in minte
Nu stiu daca suntem cu adevarat cine am vrut sa fim
Pentru multi dintre noi viitorul e ceva infim
Nu ati putut, sau mai degraba nu ati vrut sa ne intelegeti
Dar acum, e prea tarziu. chiar nu vedeti?
Maine cu siguranta ve-ti uita de noi
Veti zice ca am fost niste fii calatori
La destinatie ajungem in zori
Ingerii ne deschid drumul spre Rai!

Ai plecat...dar unde?

Mamico, unde ai disparut?
De ce m-ai lasat singura sa lupt?

Ai plecat in Paradis
Oare e doar un vis?

Tu ai stiut ca vei pleca
Singura ma vei lasa

Lacrimile nu s-au oprit
De trei zile nu am dormit.

Vreau sa vii din nou acasa
Sa ne pui mancare pe masa
Dorul de tine nu ma mai lasa!

Acolo unde esti, esti o craiasa
Aici erai, a lumii mele mireasa

Nu pot sa te aduc inapoi
Si visez la tine pana-n zori

Regreti ca m-ai lasat singura?
Da, stiu ca nu tu esti de vina.


Dar mereu voi spera,
Ca tu esti intr-un norisor undeva

Poate acum la mine privesti
Poate la noi te gandesti

Acum ne plangem mama
Ne-am pierdut si soarta.

Flori la capatai ti-am pus
Am multe ganduri de spus

Nu mai am cui
M-ai lasat a nimanui!

De la mormantu-ti am plecat
Cu chipul inlacrimat

Trebuie sa merg inainte
Chiar daca nu mai am cuvinte

Pana langa tine vom veni
La mamica noastra vom ravni!

Vrem sa ne ne iei la tine mai repede
Numai asa nu vom mai avea regrete!

Scuza-ma!

Scuza-ma
Ca te-am facut sa suferi
Scuza-ma
Pentru ce a trebuit sa induri
Scuza-ma
Ca te-am facut sa plangi
Scuza-ma
Ca a trebuti sa infrangi singuratatea
Scuza-ma
Ca nu am fost langa tine
Cand aveai nevoie de mine
Scuza-ma
Ca intunericul a trebui sa-l descosi
Cu monstrii lui hidosi
Scuza-ma
Ca nu ti-am adus caldura-n suflet
Scuza-ma
Ca nu am fost al tau poet
Scuza-ma
Ca nu ti-am adus un zambet
Scuza-ma
Ca nu am auzit al tau strigat
Scuza-ma
Pentru tot ce am facut
Vreu sa fie ca la inceput
Scuza-ma!!
Chiar daca la tine nu ma vei primi
In ochii tai caprui nici nu voi mai privi
Voi pleca de aici intristat
Dar vreau sa stiu ca m-ai iertat!

Saruta-ma!

Saruta-mi
Buzele ce dupa ale tale tanjesc
Saruta-mi
Ochii ce dupa tine privesc
Saruta-mi
Paru’-n care ai prins o floare
Saruta-mi
Urechea sa ma pierd in visare
Saruta-mi
Obrazul cu parfumul tau fin
Saruta-mi
Palmele ce miros a pin.
Saruta-ma....

Invata...

Invata sa castigi sau sa pierzi
Invata in vise sa mai si crezi
Invata sa vezi doar ce e bine
Invata sa ai incredere in tine
Invata sa nu privesti doar in lumina
Invata sa crezi in ziua ce’o sa vina
Invata sa crezi in stele cazatoare
Invata sa daruiesti o floare
Invata sa oferi un zambet
Invata sa cauti al tau inger
Invata sa-i asculti si pe restu’
Invata sa-ti castigi respectu’
Invata sa-ti alegi prietenii
Invata sa-nfrangi demonii
Invata sa te bucuri de soare
Invata sa astepti zilele cu ploaie
Invata sa privesti printre stele
Invata sa-ti alungi gandurile rele
Invata sa iubesti cu adevarat
Invata sa pretuiesti un barbat
Invata sa faci sex cu pasiune
Inavat sa crezi intr-o minune
Invata sa desenez iubire cu inima
Invata sa-ti accepti vina
Invata sa incerci ceva nou
Invata cum sa nu spargi un ou
Invata sa gandesti rational
Invata sa castigi un ban
Invata sa-ti traiesti viata!
Invata sa nu-ti pierzi speranta!
Invata sa castigi siguranta!

Daca

Daca zambesc,

Inseamna ca ma bucur sa te vad

Daca te caut

Inseamna ca mi-e dor

Daca te ajut

Inseamna ca imi pasa

Daca intreb

Inseamna ca ma intereseaza

Daca ofer

Inseamna ca meriti

Daca cer

Inseamna ca am nevoie

Daca spun

Inseamna ca vreau sa sti.