duminică, 2 mai 2010

O noua cutie




Hmmm…! Ce-i cu mirosu’ asta aici? Miroase a iasomie. Nu! Stai! Este levantica. Nu credeam niciodata ca, atunci cand voi cotrobai prin cutia asta, cutie ce am denumit-o “Minte”, voi intalni un miros atat de familiar. Atat de cunoscut nasului meu, nu foarte sensibil. Dar imi place. Imi aduce aminte de copilaria ce o aveam altadata. Cand nu eram la fel de matura. Cand eram doar un copil. Un copil ce crestea in ochii mamei. Ce se bucura de fiecare raza de soare. Ce vroia sa prinda in mainiile sale mici si fine fiecare picatura de ploaie, inainte de a spala fetele celor din jur.
Ia sa vedem ce mai gasim pe aici.. Ooo! Iata niste amintiri. Mai mult sau mai putin placute. E c-am goala cutia mea. Demult nu am m-ai facut revizia pe aici. Acum ca tot am ajuns prin zona asta a camerei, zona cu multe cutii, am adus niste plicuri noi. Sunt plicuri de diferite marimi, de diferite culori, care contin intrebari. Intrebari la care nu am raspuns. Intrebari care ma framanta. Si m-am decis ca, daca tot nu am gasit raspuns la ele, sa le pun intr-un colt al Mintii.
Am mai gasit cutiute, mai mici, cu ganduri ascunse, nimanui spuse sticlute trasparente cu lacrimi. Sticlutele erau de doua feluri: unele aveau in compozitie o cantitate de 90% zahar, iar altele aveau o cantitate de 90% zeama de lamaie. Am mai gasit si un album cu poze. III! ce mica eram aici sau ce grasuna eram la prima aniversare :x. Ahh! Iata si poza primului sarut 8->. Imi place cand privesc poze cu mine din diferite momente ale vietii mele. Imi aduc aminte de ceea ce am fost si ceea ce sunt. Am descoperit si niste vise aruncate aici. Ca si pozele. ce ne arata amintiri din trecut, ce am fost odata, visele ne arata ce am vrea noi sa fim, cine am vrea noi sa fim, cum am vrea sa fim. Ne deschid o poarta. Poarta ce duce spre lumea imaginatiei si ne propulseaza in viitor. Viitor ce singuri ni-l conturam. Chiar daca nu avem talent la desenat, acum avem ocazia de a da viata, prin culoare, forme, umbre, unui univers ce doar noi il putem face. Un univers ce doar datorita noua ar putea exista. Un viitor ce singuri ni-l creem.
Am mai gasit un ghiveci. Cu o floare. Floare de o culoare de albastru inchis, precum misterioasele adancuri ale marii. Avea o eticheta pe el. Pe ea, scria, Floarea intelepciunii”. Prima data nu am observat ca, pe fiecare petala, era scrisa o formula (mi-am zis: si aici am parte de scoala? Dar stai sunt in mintea mea si da pe aici gasesc si chestii de scoala). Daca culoarea petalei era mai intensa, mai inchisa formula era mai bine intiparita, daca nu, formula era ca si uitata. Floarea avea mai multe randuri de petale. Fiecare strat avea formule din alt domeniu: chimie mate….. Multe petale erau doar niste mugurasi, dar stiam ca aveau sa ajunga in curand la maturitate.
Totusi cred ca ar trebuii sa schimb cutia. Imi trebuie una mai incapatoare, mai spatioasa. Acum de cand cu pasiuniile noi, pe care le descopar usor usor, poezie, compuneri, desenat, poze, trait viata, SIX, voi avea nevoie de mai mult loc. Chiar acum ma duc sa caut una

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu