Au fost... dar nu mai sunt

Au fost prea multe flori puse, si ganduri nespuse
Au fost prea multe sentimente ascunse si poate
Nu se mai ajungea ca acum sa plang
Au fost prea multe lacrimi ce inima imi frang
Atunci cand ingerii vor prinde viata
Vor sti ca ai fost a vietii mele prefata.
As vrea sa inteleg de ce timpul nu se opreste
De ce doar glasul tau e cel ce ma raneste
Atatea vise spulberate in anii ce au trecut
Amintiri date uitarii catre un nou inceput.
Timpul a trecut dar in suflet mi-a ramas o rana
Cuvantul fericire nu stiu ce mai inseamna
Un suflet ratacit printre lacrimi e pustiu
Caci fara tine in viata nu pot sa mai fiu viu
Pierdut pe o strada pustie si intunecata
Sunt doar un simplu bloc ce e gata sa cada